Fălci

În lunile care au trecut, am strîns de o nouă constatare. Cel ce a dat nume blogului, fie, jumătate de nume, a făcut fălci. La propriu, arată ca un dulău bine hrănit.

Nu pot mima o falsă naivitate prin care să mă declar surprins cînd observ cum dezvoltă și fălcile celelalte, politice, de pion necesar, aflat la capăt local de sfoară, sfoară al cărei capăt fundamental se pierde… outside. Nu degeaba pionul a fost transformat în regină pe tabla demonstrativă de șah rezervată jocului pentru băștinași.

Fălcile politice cresc mai încet sau mai discret, fără a fi deloc mai puțin dizgrațioase, dar cu atît mai periculoase.  Nu știu cît de bun e aluatul din care a (fost) crescut alesul, dar dacă îi lipsește dinamica, necesară celor ce l-au pus pentru a-și atinge scopurile, atunci va fi dinamizat din mers.

Fără fălci nu se poate. Cum o dovedește, literal, Aradul, cu artificialul său de serviciu, probabil invidios pe ascensiunea unuia cam ca el (cam-ul contează). Rezultatele, dincolo de aspectul caricatural, se văd, băltesc, te încing ca un blestem. La nivel național vor fi, desigur, mult mai spectaculoase.

Fascinația fălcilor nu poate fi negată. Pînă ajung să se înfrupte din tine sau din ce ai mai scump. Absența empatiei pentru victimele de pînă la tine devine agonie. Fălcosul are datoria să asigure continuitatea funcționării circului și pe cea a malaxorului, care extaziază  mulțimile cînd produce terciul numit, știu și eu, justiție !?

Uneori ne pierdem în subtilități care nu exită în realitate. Dacă poziția Fălcosului ar avea doar un rol simbolic, cei de la capătul esențial al sforii nu și-ar bate prea mult capul cu identitatea celui ce o ocupă. Cînd ne uităm în jur, observăm că, mai peste tot, răsar maxilare supradezvoltate, cu puteri sporite, degradabile în timp, dar utile cît funcționează în parametri. Cel ce dă jumătate de nume blogului nu dezvoltă fălci doar pentru a putea înșfăca mai bine, dezvoltă fălci și pentru a obișnui mulțimea privitoare cu ele. Trecerea de la chelul portocaliu la fălcos e o trecere de la un grad de dominație la unul și mai pronunțat.

Fălcile reprezintă întoarcerea la seva dominației, la esența răului. Tentația pare de neînfrînt, iar cei ce posedă puterea, wherever they are, nu pot fi mulțumiți, la nesfîrșit, să își ascundă pornirile. Ce fălci trebuie să aibă ! Dacă nu le pot arăta încă, în direct, pe ale lor, sigur nu se sfiesc să juiseze prin intermediar, cînd crescuții lor sfîșie, sistematic, bucată cu bucată, din țintele desemnate. Atenție, așadar, la viteza de dezvoltare a fălcilor alesului, nu cred că avem un etalon mai bun pentru a putea stabili, cu oarecare precizie, calendarul prăbușirii noastre.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s